Simbolul reciclării numit bucla Mobius – un triunghi format din trei săgeţi îndreptate una către alta – este foarte cunoscut pe mapamond. Dar nu orice articol din plastic cu acest simbol poate fi reciclat cu ușurință. De fapt, deși tehnologia de reciclare a plasticului există de zeci de ani, majoritatea deșeurilor noastre din plastic ajung astăzi în gropile de gunoi și mulți se întreabă de ce ratele de reciclare sunt atât de scăzute.
Cât plastic este reciclat astăzi?
Ratele de reciclare variază în funcție de locație, de tipul de plastic și de capacitățile infrastructurii de reciclare locale. Oamenii de știință estimează că doar aproximativ 9% din toate deșeurile de plastic generate la nivel global sunt reciclate. Majoritatea deșeurilor noastre din plastic – 79 % – ajung în gropile de gunoi sau în natură. Aproximativ 12 % sunt incinerate.
De ce nu reciclăm mai mult plastic?
În principiu, majoritatea materialelor din plastic ar putea fi reciclate. Cu toate acestea, în practică, reciclarea se confruntă cu multe obstacole:
Contaminare: deșeurile din plastic sunt adesea contaminate cu etichete, resturi alimentare sau alte materiale. De exemplu, produsele care nu pot fi reciclate, odată introduse în coșul pentru reciclare, pot contamina fluxul de deșeuri și chiar deteriora echipamentele. Acest lucru scade calitatea produsului reciclat și poate complica procesul de sortare. Dacă fluxul de deșeuri este contaminat în procent prea mare, acestea nu mai pot fi reciclate și totul este trimis către groapa de gunoi.
Substanțe chimice dăunătoare: materialele plastice conțin un amestec complex de aditivi chimici care le conferă proprietăți specifice, cum ar fi flexibilitatea, culoarea sau rezistența la apă. Multe dintre aceste substanțe sunt toxice pentru oameni și animale. Reciclarea produselor din plastic care conțin substanțe chimice periculoase poate avea un impact negativ pe termen lung asupra sănătății lucrătorilor, comunităților locale și utilizatorilor produsului final.
Rentabilitatea: există mii de tipuri diferite de plastic, fiecare cu proprietăți unice care le influențează structura, culoarea și punctul de topire. Din cauză că aceste materiale nu pot fi prelucrate împreună, colectarea, sortarea și tratarea sunt mult mai complicate și mai costisitoare. De exemplu, se spune că unul dintre cele mai comune materiale plastice, materialul PET (cunoscut chimic ca polietilen tereftalat), este 100% reciclabil. Dar sticlele din PET verde nu pot fi reciclate cu sticlele din PET transparent.
De câte ori poate fi reciclat plasticul?
De fiecare dată când plasticul este reciclat, calitatea materialului se degradează. Pe măsură ce diferite materiale sunt amestecate în procesul de reciclare, se pot acumula substanțe chimice nocive. Prin urmare, majoritatea materialelor plastice sunt reciclate doar o dată sau de două ori înainte de a fi aruncate în gropile de gunoi sau în incineratoare. O mare parte din reciclarea de astăzi nu face decât să amâne eliminarea finală, nu să prevină acumularea deșeurilor.
Plasticul are cele mai multe categorii
Plasticul poate fi reciclat de patru, cinci ori, apoi își pierde o parte dintre proprietăţi şi reciclarea nu mai este posibilă. Regula nu se aplică însă la toate materialele plastice, unele variante sunt greu sau deloc reciclabile, iar altele pot fi reciclate de până la zece ori, aşa cum sunt PET şi HDPE.
Simbolurile pentru identificarea şi marcarea ambalajelor sunt împărţite în funcţie de materialele plastice din care sunt realizate. Cifra situată în interiorul triunghiului indică tipul de plastic, asemeni abrevierii aflate sub triunghi:
- Cod 1 PET (PETE) – polietilenă tereftalată (recipienţii pentru băuturi etc.);
- Cod 2 HDPE – polietilenă de înaltă densitate (recipienţii pentru produsele chimice precum şampoane, detergenţi lichizi, clor, soluţii de curăţat etc.);
- Cod 3 PVC – policlorura de vinil (dopuri, tăvi, folie, ţevi, tuburi, mobilier uşor, carduri, autocolante etc.);
- Cod 4 LDPE – polietilenă de joasă densitate (pungi, saci, folii);
- Cod 5 PP – polipropilenă (cutii de margarină, pahare, sticle de sirop şi ketchup, diverse ambalaje alimentare etc.);
- Cod 6 PS – polistiren (tăvi, pahare de unică folosinţă, cutii de iaurt, carcase de casete şi cd-uri etc.);
- Cod 7-19 – alte tipuri de plastic. Ambalajele marcate cu această cifră nu pot fi reciclate!
Ce tipuri de materiale plastice sunt cele mai reciclate?
Cele mai reciclate articole din plastic sunt cele cu codurile 1 și 2. Produsele din plastic cu codurile de la 3 la 7 sunt mai problematice și, prin urmare, adesea nu este rentabil să fie reciclate. Orice, de la capace pentru cești de cafea la recipiente pentru mâncare la pachet și ambalajele de iaurt, sunt rar reciclate.
Cum se reciclează plasticul?
Deși procesele de reciclare pot varia în funcție de locație, echipament și alți factori, în general, pașii sunt următorii:
- Colectare: consumatorii depozitează plasticul într-un recipient de reciclare;
- Sortare: instalațiile sortează plasticul dintre alte materiale și pe diferite tipuri;
- Curățare: materialul este spălat și uscat pentru a elimina contaminarea;
- Reprocesare: plasticul este măcinat în fulgi, încălzit și presat în pelete;
- Producție: peletele sunt topite și transformate în noi produse din plastic.
Care este diferența dintre reciclare și downcycling?
Reciclarea înseamnă prelucrarea materialelor plastice uzate pentru a obține produse noi. De exemplu, reciclarea sticlelor din PET în pelete din PET reciclate.
Downcycling înseamnă transformarea materialelor plastice în produse de calitate inferioară față de materialul original. Acest lucru se întâmplă din cauza modificărilor în structura moleculară în timpul procesului de reciclare care au ca rezultat produse mai puțin potrivite pentru aplicații de înaltă performanță. De exemplu, transformarea unei sticle din PET în fibră de poliester de calitate inferioară pentru îmbrăcăminte. Cele mai multe procese descrise astăzi drept reciclare sunt, de fapt, downcycling.
Ce putem face?
Este clar că dacă ne bazăm doar pe reciclare nu vom rezolva criza globală a plasticului. Există numeroase măsuri care pot fi luate de-a lungul ciclului de viață al plasticului și care pot ajuta la abordarea acestei crize și la protejarea sănătății oamenilor în acest proces. De exemplu:
- reducerea utilizării materialelor plastice neesențiale;
- încetarea producției și a consumului de materiale plastice neesențiale de unică folosință;
- susținerea tranziției către comunități fără deșeuri (zero waste communities);
- stabilirea transparenței și a trasabilității substanțelor chimice folosite la producerea plasticului;
- eliminarea utilizării de substanțe chimice periculoase în materialele plastice;
- oprirea reciclării materialelor plastice care conțin substanțe chimice periculoase;
- simplificarea și armonizarea materialelor plastice;
- impunerea responsabilității extinse a producătorului.
Ce urmează?
La cea de-a cincea Adunare a ONU pentru Mediu, 175 de națiuni au convenit să înceapă negocierile pentru un tratat obligatoriu din punct de vedere juridic privind poluarea cu plastic, care să abordeze întregul ciclu de viață al plasticului.
Acest acord istoric ar putea contribui la crearea responsabilității și a transparenței necesare pentru a transforma modul în care producem, folosim și eliminăm materialele plastice.
Urmăriți-ne și pe Facebook
Foto: PEXELS